vacanta 2010 cu Iruca in Israel

1. 
   

bucuria verii 2010 impreuna cu Iruca, din nou in Israel...dupa o zi doua de acomodare,incepem cu un pic de incalzire, ma refer la miscare, bineinteles,caldura nu lipseste in Israel..o baie buna, dar ,asa mai de pe margini findca deocamdata se scalda cu adevarat doar meduzele...speram ca in cateva zile sa ne lase si pe noi sa ne bucuram de minunatele valuri ale Mediteranei....avem multe in program,Iruca vrea sa arate ciocolatie, vrea sa zburde,sa joace tenis,sa picteze,sa viziteze cat mai multe locuri...sa se urce in masinariile de la lumea copiilor, in care anul trecut n-a avut spor deoarece era pre mica...si bineinteles sa salute din nou animalutele din garadina zoologica de la Ierusalim...si cum nu,o saptamana cu verii ei din Ashkelon,care abia o asteapta...pentru ca in primele zile,meduzele au fost stapane pe mare si nu prea s-a putut inainta spre larg, ne-am mutat locatia la piscina unde s-a putut inota in voie,dupa cum se vede....aici Iruca a putut sa se balaceasca pe cinste sa inoate dupa pofta inimii,sa faca scufundari...sfanta copilarie



printre altele am facut si o vizita la "prima statie de tren Yafo -Ierusalim "(despre care am scris mai jos)renovata acum si transformata intr-o suprafata intinsa,plina de magazine ale creatorilor de moda,bijuteriiobiecte de decoratiuni interioare,expozitii, magazine de carte ,restaurante mici,o pietisoara cu produse organice...o dupa amiaza minunata...ne-am fatait prin toate pravalioarele,toate de bun gust,cu iz de high life,dar si cu preturi pe masura,am invatat putin despre istoricul locului,am vizitat prima locomotiva,restaurata si ea,avand in interior o expozitie...una peste alta am petrcut acolo cateva ore foarte placute cu Iro,Mihai si prietenii nostri Viki si Iakob...am plecat de acolo, cu gandul ca neaparat vom mai reveni deoarece inca se mai continua amenajarea locului si dupa cum am citit vor mai aparea si alte atractii acolo

la noul vagon de tren -expozitie



...spre terenul de tenis




strazile florilor de tei
...o trecere cam brusca,adevarat,dar...


.....mi-e tare dor de ele....doar atat aici..



iubire in lanul cald al painii


foto by alexandrone

prima statie de tren Yafo -Ierusalim restaurata

asa arata acum statia centrala restaurata

asa arata acum o parte din suprafata restaurata

asa arata prima statie centrala (1892)

asa arata prima locomotiva (1892)

la granita "intre faleza Tel Aviv Yaffo si Neve Tzedek s-a reconstituit si apare ca o perla, prima statie de tren (restaurata)... primul tren a circulat intre Yaffo -Ierusalim din anul 1892 pana la razboiul de independenta in 1948 ...ideea de-a infiinta o cale ferata a avut-o inca dinainte, Moshe Montefiori, dar, operatiunea s-a oprit din cauza lipsei de mijloace financiare ...mai tarziu, sultanul turc Avad El Hamid al doilea, a oferit lui Iosef Navon dreptul de-a strange ajutoare financiare necesare din Europa pentru calea ferata si gara.. proiectul a durat doi ani si astfel la inchierea lui,a inceput era transportului modern in eretz Israel...de atunci si pana la incetarea activitatii cailor ferate au trecut pe aceasta ruta aproximativ1900000 de persoane printre care Beniamin Zeev Hertzel, si imparatul austriei Wllhem al doilea si un numar foarte mare de calatori turisti,comercianti .... in aprile 1948 a fost distrus o mare parte din cartierul apropiat din Yaffo,dar statia de tren si o geamie au scapat, dar, calea ferata n-a mai fost folosita .... toata suprafata a trecut in folosinta armatei,pana acum sase ani de cand a trecut in apartenenta primariei.... de atunci se lucreaza cu minutizitate la reconstiturea acesteia comform normelor de pastrare a vestigiilor istorice..... acum a prins din nou viata si renoita "statia"va forma un centru cultural si de petrcere a catorva ore in timpul liber ,intr-o ambianta placuta,cu expozitii,magazine ale creatorilor de moda ,bijuterii,librarii resturante,un tur cu ghid al tuturor cladirilor restaurate...si in fiecare vineri piete cu produse organice.... totul este in aer liber pe o suprafata intinsa,care, in viitor va constitui un lant al trecutului istoric si viitorului,impreuna cu rondul ceasului din Yaffo, cu Nevetzedec si Jderot Ierusalim......primaria a investit ~55 milioane sekeli si ~45 milioane sekeli au investit partenerii initiatori ai acestui proiect .... merita din plin de vizitat locul

LA MULTI ANI IRUCA!

Iruca,frumoasa noastra,bucuria noastra,mandria noastra LA MULTI ANI!sa fii sanatoasa,sa fii bincuvantata cu tot ce-i mai bun si frumos in viata,sa stii intotdeauna ce vrei si sa reusesti sa obtii,sa mergi cu pasi mandri pe drumul vietii si sa te bucuri de ea din plin


DIVERSI ANI - cateva fotografii cu tortulete si prieteni

ROMANIA

Tatiana Stepa Copacii fara padure	Tatiana Stepa Galbena gutuie

"...Nu am avut: mame care lucreaza/ divorteaza etc./ card,/ pasaport,/ masina de spalat si/ masina de uscat rufele, vasele,/ aer conditionat,/ termopan,/ calculator si weburi,/ posta electronica si internet,/ telefon care merge ca un catel dupa tine,/ DVD,/ Mazda,/ Moluri si Gimma,/ mancaruri congelate,/ confectii fara probe la croitoreasa,/ „Weekend” in loc de sfarsit de saptamana,/ ziare de weekend pentru care iti trebuie un hamal,/ cuptor cu microunde,/ „rating” la televiziune,/ carti americane cu retete de fericire sigura. Am avut: Optsprezece ani .............."
Spune scriitoarea Riri Manor si cata dreptate are..............

si as completa eu :nu numai la 18 ani dar chiar si mai tarziu
la 20, 20 plus inca nu existau multe din cele enumerate mai sus,nici nu ne gandeam cum ar fi daca le-am avea....aveam tineretea si asta ne facea sa ne simtim puternici, frumosi, sa simtim si sa traim cum numai la tinerete o faci
nu conta ca pentru a pleca putin in vacanta la mare sau la munte,trebuia sa dam cateva meditatii ca sa facem rost de bani...
daca plecam la mare trebuia sa ne confectionam singure costume de baie,dupa vreun jurnal de moda strain (cele care se gaseau erau de neimbracat )...
ajunsi la mare dupa ore si ore de calatorit cu trenul ne stabileam undeva ...
pentru plaje ,caram in fiecare zi si cele 4 bete si un cearceaf pentru a ne face cort....seara dansam de rupeam,cand ne permitea buzunarul intram la gradina de vara ,cand nu, dansam pe langa gradina ...
la munte cu un mic ruxac si ustensile inchiriate...nu poposeam la hoteluri de lux, ci la cabane ieftine cu dormit la comun (prici-se numeau si erau doua paturi suprapuse -in ficare dormind,,unul langa altul cate 10-15 persoane)
dar ce conta ,cand de la fereastra cabanei Caraiman,vedeai noaptea ca din avion parte din Valea Prahovei cu luminitele ei feerice
ziua tot muntele si toata padurea erau ale tale .... daca vroiam sa poposim si in orasele de munte inchiriam la" gazda"cateva zile ,curti curate ,pline de flori , unde din inaltimi ne priveau muntii in toata splendoarea si maretia lor ......
zau ca nu ne trebuia mai mult .....

si aici a pus Dumnezeu mana...

ce tineri si frumosi eram

Poveste de iarna
La Valea Calugareasca

printre nameti,saniute, vinuri,fripturi si muraturi,prieteni ....o casuta mica intr-o livada alba de zapada....un wC-la..km "unu" distranta ......am petrecut o saptamana de neuitat...

unul din prieteni a fost repartizat dupa terminarea facultatii la intreprinderea viticola din Valea Calugareasca .....i s-a repartizat o casuta, intr-o livada imensa....
ne-a invitat intr-o iarna,dupa Revelion sa petrecem o saptamana la el .....
bineanteles ca n-a fost refuzat.... am adunat cate ceva rezerve de mancare si haine si am pornit la drum....
prima escala a fost in plin camp,unde ne-am trezit ca de fericiti ce eram, am coborat la o halta, inainte bine de statie....induiosetor, sa mergi cam o ora, pe calea ferata inzapezita ....deoarece ningea necontenit.......in jur nici tipenie ......doar alb, alb imaculat si cerul si pamantul.....
intr-un tarziu am ajuns in gara, unde ne astepta prietenul,aproape om de zapada..... care, nebanuind isprava noastra era deja ingrijorat .
ne-am dus acasa si bucurosi de revedere ne-am pus pe taclale,baut tuica fiarta cu piper..... si tot felul de bunatati pe care mama lui le adusese din Moldova, de Anul Nou..carnati caltabos jumari si bineanteles, pe fereastra tronau trei borcane mari cu tot felul de muraturi.(spre marea mea bucurie)....
a doua zi, wow!, a fost una din cele mai minunate zile petrecute acolo.......
am fost invitati sa vizitam intreprinderea viticola si nu doar asa prin prejur ci inclusiv biblioteca de vinuri,care era compusa din niste hale imense,in care tronau butoaiele de vinur,i inalte pana in tavan,....
fiecare butoi avea body guardul lui,care s-ar fi simtit jignit daca nu degustam si din odrasla lui cate un pic....
si asa,dupa indelungi degustari, daca mai tineam minte cum ne cheama??!!......
cand am simtit ca trebuie sa punem dop la butoaie, prietenul care trebuia sa mai ramana la servici....ne-a pus pe saniute si p'aci ti-e drumul....care drum??..ca noi nu-l vedeam..erau doar serpuiri printre delusoare .....unde vara poposea via...
eram cand pe sanie,cand sub sanie....cand in cap cand in picioare
important este ca am reusit sa ajungem...sa ne aruncam direct in pat...
seara,ne-am adunat cu toti colegii prietenului la caminul comunal unde in sala de sedinte, eliberata de scaune,s-a lasat cu dans,gratar facut pe jar,tuici,vinuri si "porcarii" si cozonac de prin toate colturile tarii,trimise de mamici....toata sederea acolo a fost incununata de o ninsoare de zile mari ce parca nu se oprea stiind cat o iubim si parca se lua la intrcere cu caldura care ne-a adus-o "degustatul"....
pana si drumul la km "unu",in toiul noptii a fost motiv de distractie ....
la intoarcere am ramas in trenul tras pe linie moarta, vreo jumatate de ora,numai ca sa nu schimbam brusc atmosfera si starea de spirit cu care veneam de acolo, cu mocirla inevitabila si zgomotul din Bucuresti



in Bucuresti...alta iarna
cum va incalzeati iarna casa ???...aveati incalzire cu gaze la soba,lemne,calorifere?... noi la bloc aveam incalzire centrala care, la fel ca toate celelalte functiona comform directivelor ,atat cat sa sa inghete toata lumea din cartier la fel ....in asa fel incat te simteai obligat sa aduni din casa tot ce te poate incalzi ,inclusiv perechea .....sa te furisezi in pat...functiona bine treaba si statul impusca teri iepuri dintr-o data :
1-te incalzeai cu instalatii prorii facand economie statului
2-amortit de frig si apoi molesit de caldura din pat uitai ca ai stat degeaba la coada la carne citeva ore si carne n-a sosit ...dar ai inghetat bata.,si injurand de mama focului plecai sa te razbuni ,la statia de autobuz si aveai la dispozitie timp berechet pentru "razbunare" cel putin o jumatate sau trei sferturi de ora in ger napraznic sa astepti autobuzul.. care mai facea si pe nebunul si sosea cu lumea ciorchine pe scari...
3- apoi,daca tot erai in pat, faceai tot posibilul sa te comporti dupa cum sunau directivele in legatura cu cresterea populatiei si asa.....trecea iarna.....anotimp de fapt tare iubit......si venea minunata primavara ...venea cu inundatii,ca se dezghetau caloriferele....asa se spunea pe atunci,cu simtul umorului romanesc pana si de necaz se facea haz.... pana la capat am rezolvat-o cu caldura pentru iarna.....mergand in vizita la un prieten, cand ne-a deschis usa ne-a invaluit o caldura, dorita de ani de zile....... .. ce ??cum???de unde ????? mandru ne-a poftit sa vedem in bucatarie,unde pe aragaz trona noua inventie . ....o oala mare adusa din moldova, de pe langa Putna,din cele in care se facea ciorba de potroace la nunti si boteze, trona cu fundul in sus pe focul aragazului si raspandea o caldura care ne-a bucurat sufletele noastre tinere si frumoase si ne-am distrat aproape toata noaptea...nici nu acontat apoi ca nu mai circula numic la plecare ,am mers pe jos destule statii, pe un frig naprasnic...si colac peste pupaza n-am rezistat tentatiei de-a ne aseza la o coada formata in fata unei macelarii,unde am facut turturi cam patru ore pana a sosit "carnea"...mai bine zis "porc cu mesada"si diverse alte "tacamuri" de curcan..peste cateva zile am adoptat si ideea nastrusnica "oala" ne-am dus prin magazine si am avut noroc,am gasit si-am cumparat si noi o oala ceva mai mica, sa ne incalzeasca iarna.. au urmat apoi tot felul de inventii, dar inghetati sau nu , iubirea pentru iarna ramanea la fel de mare..eu cel putin, sunt "omul iernii",cu toate ca iubesc extraordinar de mult florile,care necesita caldura verii.... cam asa erau iernile pe atunci dar orice greu pare mai usor cand esti tinar si frumos

au inflorit merii la Cislau........ si in Radului, liliacul.....

sunt sentimente,pe care le porti in suflet toata viata...nu vor sa plece?!?? ....nu le lasi sa plece?!??..hm !se simt parca bine cu tine, pazite in cochilia sufletului...dar
reanoite mereu si mereu...
fie ca straluceste soarele deasupra marii,tu vezi inaintea ochilor zapada si o simti parca scartaindu-ti sub talpi...dar este doar nisipul
tai o felie de pepene verde si rece si parca simti in nari mirosul de zapada proaspat ninsa in zilele de ger....
primesti o orhidee minunata,o iubesti, o ingrijesti nu teinduri sa-ti iei ochii de pe incantatoarele ei flori si in acelasi timp iti zboara gandul la mirificul ghiocel, care nu l-ai mai primit,nu l-ai mai vazut sau mangaiat de peste douazeci de ani....
pomi de-o frumusete dumnezeiasca isi etaleaza bogatia de flori de toate culorile,....dar adapostindu-te la umbra lor ...visezi uneori la liliacul care inmiresma candva,undeva,toata strada....
dar de mult ...tare de mult n-ai mai trecut pe langa el, cand era in floare.......
faci ce faci si mai tot mereu readuci cate-o amintire ,mergi pe drumul ei, dar ,de frica parca sa nu se piarda o asezi la loc ...si te intorci la viata cea de toate zilele
dar nu uiti,n'ai cum sa uiti... prietenii, strazile,culorile in anotimpuri..plaiurile si muntii...toate sunt gramadite in bagajul care l-ai adus cu tine si vor trai cat vei trai si tu ...masina de gatit din tabla cu cuptoras,afara in gradina Cislaului...acolo gateam ,in vestitele concedii cu prietenii nostrii,Anisoara si Lulu..gateam la sobita,coceam painea, fierbeam sau coceam porumbul din gradina si vedeam in jurul nostru pomi plini de roade,flori de toate culorile,brazde cu toate legumele, iar din departare, cu nasul pe sus ne priveau muntii Buzaului...fetele,Dana si Luiza pareau si se simteau ca "Alice in tara minunilor"... cand se catarau in copaci, cand se rostogoleau prin iarba ,cand leneveau sau citeau in hamac....ne ofereau si momente de teatru de papusi regizat de ele, costumatia deasemenea era inventia lor ...le tinea isonul catelusa Tilica, vajnica paza a livezii,cand toti eram in Bucuresti
aproape zilnic,treceam, ( insotiti de latratul cainilor autohtoni, care nu ne cunosteau prea bine ) prin lanul de porumb imbogatit din loc in loc cu portocaliul viu al tufelor de catina,spre plaja raului Buzau,unde parca eram pe o insula doar a noastra...nimic si nimeni nu era in jur ...doar noi, raul care forfotea zurbagiu in drumul lui, natura minunata si pofta nebuna de viata ... inegalabile zile...
dar si ce nopti ...cand ne intindeam la cate un pocker de ne-apuca dimineata..radeam mult,mancam pranz in miez de noapte ...totul bineanteles in surdina,ca fetele dormeau...dimineata ,n aruncau cate-o cautatura din are se intelegea ca stiu ele cam ce-am facut si profitau de ocazie sa ne pregateasca ele micul dejun ..tare le mai placea sa puna ele masa in curte cu cateva flori din gradina puse intr-un pahar...
pe scena livezii trona marele butoi in care puneam prunele adunate grijuliu, sa nu se piarda una, pentru a deveni mai tarziu licoarea cea auriu-transprenta...se stie cine era dansa..acea licoare care aducea stralucire in ochi,te incalzea doar cand o vedeai iar dupa ce-o sorbeai ,radeai, plangeai, dansai si ce nu??!!... facerea tuicii era un ritual..socru meu,Vasilica(tai-tai,ii spunea Dana) venea din Bucuresti,avea pregatite din generatii toate ustensilele...sa iasa, buna, sa iasa multa si mai ales sa iasa tare..alambicul isi facea treaba cu sarg,nici nu vroia s'auda de pensie cu toate ca-i cam albise circitul ... beam noi,beau prietenii,beau neamurile si vecinii...da cine nu?"-sa va servesc cu ceva?"-hmm,stiti,o tuiculita de-a dumnevoastra,daca mai aveti,ar face minuni -cum sa n'avem??!!!ca'ntodeauna avem grija sa nu ramana pivnita goala pana la productia viitoare...intr-o buna zi tai-tai s-a pus pe treaba conform ideiipe care-o pritocea de mult si anume ca nu se poate sa fie in livada la el de toate si tocmai tuica sa se plictiseasca fara vin ..asa ca s-a pus pe idee, cu incapatanarea fireasca a berbecului, si-a priponit si via cea noua

familiuta-Dana,Leo si Iruca

pentru Iro

Iruca, farfuzica, ia uite ce rosioare frumoase ai aici....nici nu sti ce gust minunat au...le mananci si cu ochii, d'apoi cu castraveciori, facute salata, mmmm!!!esti fetita mare si nu se poate sa nu incepi sa le gusti...cand era mica, mamica ta le spala si le manca exact ca si pe mar,asa de mult ii placeau si doar vezi si tu ca si acum mananca salata in fiecare zi ..pana si Pepito si Roza se delecteaza cu ele si le rontaie de zor...

ferestre si usi ce dainuie

galeria atelier-Hanul cu tei-Bucuresti
de aici din pasajul Hanul cu Tei imi cumparam culori pentru tablouri..chiar daca trebuia sa revin de cateva ori pentru cate-o culoare care lipsea,pentru mine era placere netto..din nou cate-o incursiune pe la galerii,de vazut ceva nou,fie picturi,obiecte,vestimentatie sau orice altceva facut de mana si izvorat din imaginatia fiecaruia...era acolo o mica lume in marea agitatie a orasului...acolo uitam de interminabilele cozi la care poate statusem putin inainte,uitam de ceea ce se gaseste sau nu in magazine...cat poposeam acolo, era numai pentru acolo...urcam si la etaj ,acolo era o consignatie mare care imprejmuia hanul peste toate galeriile de jos...tot felul de obiecte tablouri,unele valoroase,mobile care purtau amprenta timpurilor apuse si care probabil fiecare avea istoria ei..unele aveau etichete care aminteau o lume cu blazon in care acestea au avut perioada lor de glorie...



galbena gutuie,dulce amaruie




“Cuvant inainte” din cartea “Intre zambet si suspin” de Petru Lascau

"In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei, care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat în fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia sa stea în picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp încerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paraiizat, tintuit la pat.
Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste parcul din apropiere. Zarzarii erau în floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor îndragostiti care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase…
Zilele treceau parca mai usor, si paralizatul astepta acum cu înfrigurare ziua urmatoare, cand va auzi din nou cat de minunata este lumea de afara. Incetul cu încetul, dorinta de a trai se trezea din nou în el. Simtea un nou freamat de viata în oaseie lui imobile, cu fiecare noua descriere a frumusetii de afara. Intr-o noapte îngrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a început sa tuseasca înfiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.
Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. Nespus de singur si trist. O daca ar fi cineva sa-i mai spuna ce este dincolo! I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l mute în patul de langa fereastra. Cu sfortari supraomenesti, dupa luni de zile de nemiscare a reusit sa se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta. In fata ferestrei era un perete mare si gol."
"Cele scrise în aceasta carte sunt imagini vazute de un suferind pentru alti suferinzi, pentru ca prin ele sa aduca speranta unei vieti autentice celor care au asa mare nevoie de ea.
Am adunat de-a lungul anilor aceste întamplari pe care unele le-am trait, alteie le-am auzit, altete le-am citit. Pe toate însa le-am folosit mereu în predicile mele, pentru ca ele nu sunt decat imagini vazute prin fereastra lumii, imagini care zugravesc o realitate de dincolo de fire, din lumea mirifica a lui Dumnezeu. Fie un zambet, fie un suspin nascut din cititul acestor randuri, este rasplata muncii mele, si o noua speranta în mai bine, si mai frumos al sufletul iubitor de adevar."
Petru Lascau