Poveste de iarna
La Valea Calugareasca
printre nameti,saniute, vinuri,fripturi si muraturi,prieteni ....o casuta mica intr-o livada alba de zapada....un wC-la..km "unu" distranta ......am petrecut o saptamana de neuitat...
unul din prieteni a fost repartizat dupa terminarea facultatii la intreprinderea viticola din Valea Calugareasca .....i s-a repartizat o casuta, intr-o livada imensa....
ne-a invitat intr-o iarna,dupa Revelion sa petrecem o saptamana la el .....
bineanteles ca n-a fost refuzat.... am adunat cate ceva rezerve de mancare si haine si am pornit la drum....
prima escala a fost in plin camp,unde ne-am trezit ca de fericiti ce eram, am coborat la o halta, inainte bine de statie....induiosetor, sa mergi cam o ora, pe calea ferata inzapezita ....deoarece ningea necontenit.......in jur nici tipenie ......doar alb, alb imaculat si cerul si pamantul.....
intr-un tarziu am ajuns in gara, unde ne astepta prietenul,aproape om de zapada..... care, nebanuind isprava noastra era deja ingrijorat .
ne-am dus acasa si bucurosi de revedere ne-am pus pe taclale,baut tuica fiarta cu piper..... si tot felul de bunatati pe care mama lui le adusese din Moldova, de Anul Nou..carnati caltabos jumari si bineanteles, pe fereastra tronau trei borcane mari cu tot felul de muraturi.(spre marea mea bucurie)....
a doua zi, wow!, a fost una din cele mai minunate zile petrecute acolo.......
am fost invitati sa vizitam intreprinderea viticola si nu doar asa prin prejur ci inclusiv biblioteca de vinuri,care era compusa din niste hale imense,in care tronau butoaiele de vinur,i inalte pana in tavan,....
fiecare butoi avea body guardul lui,care s-ar fi simtit jignit daca nu degustam si din odrasla lui cate un pic....
si asa,dupa indelungi degustari, daca mai tineam minte cum ne cheama??!!......
cand am simtit ca trebuie sa punem dop la butoaie, prietenul care trebuia sa mai ramana la servici....ne-a pus pe saniute si p'aci ti-e drumul....care drum??..ca noi nu-l vedeam..erau doar serpuiri printre delusoare .....unde vara poposea via...
eram cand pe sanie,cand sub sanie....cand in cap cand in picioare
important este ca am reusit sa ajungem...sa ne aruncam direct in pat...
seara,ne-am adunat cu toti colegii prietenului la caminul comunal unde in sala de sedinte, eliberata de scaune,s-a lasat cu dans,gratar facut pe jar,tuici,vinuri si "porcarii" si cozonac de prin toate colturile tarii,trimise de mamici....toata sederea acolo a fost incununata de o ninsoare de zile mari ce parca nu se oprea stiind cat o iubim si parca se lua la intrcere cu caldura care ne-a adus-o "degustatul"....
pana si drumul la km "unu",in toiul noptii a fost motiv de distractie ....
la intoarcere am ramas in trenul tras pe linie moarta, vreo jumatate de ora,numai ca sa nu schimbam brusc atmosfera si starea de spirit cu care veneam de acolo, cu mocirla inevitabila si zgomotul din Bucuresti
in Bucuresti...alta iarna
cum va incalzeati iarna casa ???...aveati incalzire cu gaze la soba,lemne,calorifere?... noi la bloc aveam incalzire centrala care, la fel ca toate celelalte functiona comform directivelor ,atat cat sa sa inghete toata lumea din cartier la fel ....in asa fel incat te simteai obligat sa aduni din casa tot ce te poate incalzi ,inclusiv perechea .....sa te furisezi in pat...functiona bine treaba si statul impusca teri iepuri dintr-o data :
1-te incalzeai cu instalatii prorii facand economie statului
2-amortit de frig si apoi molesit de caldura din pat uitai ca ai stat degeaba la coada la carne citeva ore si carne n-a sosit ...dar ai inghetat bata.,si injurand de mama focului plecai sa te razbuni ,la statia de autobuz si aveai la dispozitie timp berechet pentru "razbunare" cel putin o jumatate sau trei sferturi de ora in ger napraznic sa astepti autobuzul.. care mai facea si pe nebunul si sosea cu lumea ciorchine pe scari...
3- apoi,daca tot erai in pat, faceai tot posibilul sa te comporti dupa cum sunau directivele in legatura cu cresterea populatiei si asa.....trecea iarna.....anotimp de fapt tare iubit......si venea minunata primavara ...venea cu inundatii,ca se dezghetau caloriferele....asa se spunea pe atunci,cu simtul umorului romanesc pana si de necaz se facea haz.... pana la capat am rezolvat-o cu caldura pentru iarna.....mergand in vizita la un prieten, cand ne-a deschis usa ne-a invaluit o caldura, dorita de ani de zile....... .. ce ??cum???de unde ????? mandru ne-a poftit sa vedem in bucatarie,unde pe aragaz trona noua inventie . ....o oala mare adusa din moldova, de pe langa Putna,din cele in care se facea ciorba de potroace la nunti si boteze, trona cu fundul in sus pe focul aragazului si raspandea o caldura care ne-a bucurat sufletele noastre tinere si frumoase si ne-am distrat aproape toata noaptea...nici nu acontat apoi ca nu mai circula numic la plecare ,am mers pe jos destule statii, pe un frig naprasnic...si colac peste pupaza n-am rezistat tentatiei de-a ne aseza la o coada formata in fata unei macelarii,unde am facut turturi cam patru ore pana a sosit "carnea"...mai bine zis "porc cu mesada"si diverse alte "tacamuri" de curcan..peste cateva zile am adoptat si ideea nastrusnica "oala" ne-am dus prin magazine si am avut noroc,am gasit si-am cumparat si noi o oala ceva mai mica, sa ne incalzeasca iarna.. au urmat apoi tot felul de inventii, dar inghetati sau nu , iubirea pentru iarna ramanea la fel de mare..eu cel putin, sunt "omul iernii",cu toate ca iubesc extraordinar de mult florile,care necesita caldura verii.... cam asa erau iernile pe atunci dar orice greu pare mai usor cand esti tinar si frumos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu