ferestre si usi ce dainuie

galeria atelier-Hanul cu tei-Bucuresti
de aici din pasajul Hanul cu Tei imi cumparam culori pentru tablouri..chiar daca trebuia sa revin de cateva ori pentru cate-o culoare care lipsea,pentru mine era placere netto..din nou cate-o incursiune pe la galerii,de vazut ceva nou,fie picturi,obiecte,vestimentatie sau orice altceva facut de mana si izvorat din imaginatia fiecaruia...era acolo o mica lume in marea agitatie a orasului...acolo uitam de interminabilele cozi la care poate statusem putin inainte,uitam de ceea ce se gaseste sau nu in magazine...cat poposeam acolo, era numai pentru acolo...urcam si la etaj ,acolo era o consignatie mare care imprejmuia hanul peste toate galeriile de jos...tot felul de obiecte tablouri,unele valoroase,mobile care purtau amprenta timpurilor apuse si care probabil fiecare avea istoria ei..unele aveau etichete care aminteau o lume cu blazon in care acestea au avut perioada lor de glorie...



galbena gutuie,dulce amaruie




“Cuvant inainte” din cartea “Intre zambet si suspin” de Petru Lascau

"In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei, care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat în fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia sa stea în picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp încerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paraiizat, tintuit la pat.
Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste parcul din apropiere. Zarzarii erau în floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor îndragostiti care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase…
Zilele treceau parca mai usor, si paralizatul astepta acum cu înfrigurare ziua urmatoare, cand va auzi din nou cat de minunata este lumea de afara. Incetul cu încetul, dorinta de a trai se trezea din nou în el. Simtea un nou freamat de viata în oaseie lui imobile, cu fiecare noua descriere a frumusetii de afara. Intr-o noapte îngrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a început sa tuseasca înfiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.
Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. Nespus de singur si trist. O daca ar fi cineva sa-i mai spuna ce este dincolo! I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l mute în patul de langa fereastra. Cu sfortari supraomenesti, dupa luni de zile de nemiscare a reusit sa se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta. In fata ferestrei era un perete mare si gol."
"Cele scrise în aceasta carte sunt imagini vazute de un suferind pentru alti suferinzi, pentru ca prin ele sa aduca speranta unei vieti autentice celor care au asa mare nevoie de ea.
Am adunat de-a lungul anilor aceste întamplari pe care unele le-am trait, alteie le-am auzit, altete le-am citit. Pe toate însa le-am folosit mereu în predicile mele, pentru ca ele nu sunt decat imagini vazute prin fereastra lumii, imagini care zugravesc o realitate de dincolo de fire, din lumea mirifica a lui Dumnezeu. Fie un zambet, fie un suspin nascut din cititul acestor randuri, este rasplata muncii mele, si o noua speranta în mai bine, si mai frumos al sufletul iubitor de adevar."
Petru Lascau