au inflorit merii la Cislau........ si in Radului, liliacul.....

sunt sentimente,pe care le porti in suflet toata viata...nu vor sa plece?!?? ....nu le lasi sa plece?!??..hm !se simt parca bine cu tine, pazite in cochilia sufletului...dar
reanoite mereu si mereu...
fie ca straluceste soarele deasupra marii,tu vezi inaintea ochilor zapada si o simti parca scartaindu-ti sub talpi...dar este doar nisipul
tai o felie de pepene verde si rece si parca simti in nari mirosul de zapada proaspat ninsa in zilele de ger....
primesti o orhidee minunata,o iubesti, o ingrijesti nu teinduri sa-ti iei ochii de pe incantatoarele ei flori si in acelasi timp iti zboara gandul la mirificul ghiocel, care nu l-ai mai primit,nu l-ai mai vazut sau mangaiat de peste douazeci de ani....
pomi de-o frumusete dumnezeiasca isi etaleaza bogatia de flori de toate culorile,....dar adapostindu-te la umbra lor ...visezi uneori la liliacul care inmiresma candva,undeva,toata strada....
dar de mult ...tare de mult n-ai mai trecut pe langa el, cand era in floare.......
faci ce faci si mai tot mereu readuci cate-o amintire ,mergi pe drumul ei, dar ,de frica parca sa nu se piarda o asezi la loc ...si te intorci la viata cea de toate zilele
dar nu uiti,n'ai cum sa uiti... prietenii, strazile,culorile in anotimpuri..plaiurile si muntii...toate sunt gramadite in bagajul care l-ai adus cu tine si vor trai cat vei trai si tu ...masina de gatit din tabla cu cuptoras,afara in gradina Cislaului...acolo gateam ,in vestitele concedii cu prietenii nostrii,Anisoara si Lulu..gateam la sobita,coceam painea, fierbeam sau coceam porumbul din gradina si vedeam in jurul nostru pomi plini de roade,flori de toate culorile,brazde cu toate legumele, iar din departare, cu nasul pe sus ne priveau muntii Buzaului...fetele,Dana si Luiza pareau si se simteau ca "Alice in tara minunilor"... cand se catarau in copaci, cand se rostogoleau prin iarba ,cand leneveau sau citeau in hamac....ne ofereau si momente de teatru de papusi regizat de ele, costumatia deasemenea era inventia lor ...le tinea isonul catelusa Tilica, vajnica paza a livezii,cand toti eram in Bucuresti
aproape zilnic,treceam, ( insotiti de latratul cainilor autohtoni, care nu ne cunosteau prea bine ) prin lanul de porumb imbogatit din loc in loc cu portocaliul viu al tufelor de catina,spre plaja raului Buzau,unde parca eram pe o insula doar a noastra...nimic si nimeni nu era in jur ...doar noi, raul care forfotea zurbagiu in drumul lui, natura minunata si pofta nebuna de viata ... inegalabile zile...
dar si ce nopti ...cand ne intindeam la cate un pocker de ne-apuca dimineata..radeam mult,mancam pranz in miez de noapte ...totul bineanteles in surdina,ca fetele dormeau...dimineata ,n aruncau cate-o cautatura din are se intelegea ca stiu ele cam ce-am facut si profitau de ocazie sa ne pregateasca ele micul dejun ..tare le mai placea sa puna ele masa in curte cu cateva flori din gradina puse intr-un pahar...
pe scena livezii trona marele butoi in care puneam prunele adunate grijuliu, sa nu se piarda una, pentru a deveni mai tarziu licoarea cea auriu-transprenta...se stie cine era dansa..acea licoare care aducea stralucire in ochi,te incalzea doar cand o vedeai iar dupa ce-o sorbeai ,radeai, plangeai, dansai si ce nu??!!... facerea tuicii era un ritual..socru meu,Vasilica(tai-tai,ii spunea Dana) venea din Bucuresti,avea pregatite din generatii toate ustensilele...sa iasa, buna, sa iasa multa si mai ales sa iasa tare..alambicul isi facea treaba cu sarg,nici nu vroia s'auda de pensie cu toate ca-i cam albise circitul ... beam noi,beau prietenii,beau neamurile si vecinii...da cine nu?"-sa va servesc cu ceva?"-hmm,stiti,o tuiculita de-a dumnevoastra,daca mai aveti,ar face minuni -cum sa n'avem??!!!ca'ntodeauna avem grija sa nu ramana pivnita goala pana la productia viitoare...intr-o buna zi tai-tai s-a pus pe treaba conform ideiipe care-o pritocea de mult si anume ca nu se poate sa fie in livada la el de toate si tocmai tuica sa se plictiseasca fara vin ..asa ca s-a pus pe idee, cu incapatanarea fireasca a berbecului, si-a priponit si via cea noua