...putina zapada...
as vrea sa fiu acum acolo,in locurile cunoscute...Romania sub zapada si ger napraznic..sunt gata sa-mi pun ceva cojoace,sa ma rostogolesc prin zapada ,s-o aud scartaind sub pasi,s-o vad stralucind,sa-i simt mirosul....sa ma uit printre fulgi si sa nu vad la doi pasi...intr-atat de deasa sa ninga, ninsoarea..ma napadesc toate amintirile,toate dorurile..
nebuna este, Doamne!!ar spune unii -auzi, are +15grade afara,soarele straluceste si ea vrea zapada....daaa,vreau zapada dar nu-mi ramane decat sa ma furisez in iarna romaneasca si sa deschid sertarase(cum spune Mihai)din care se itesc multe si dragi imagini,ale iernilor care au fost si pe care le-am trait cu adevarat acolo...in Bucuresti, la munte ,in casa la tanti Mica la gura sobei,cu plapuma intinsa pe jos,cu cartofi copti pe jar...la cabane cu miros de brazi dela cracile atarnate pe pereti, schiuri, saniute,bocanci pusi la uscat,veselie, ceai "imbarbatat"cu rom,ca sa faca fata la nebunia noastra alba...
3 comentarii:
frumos de tot...!!
Iarna are farmecul ei...Frumos omul de zăpadă.Sunt convins că tânjeşti după iernile de altădată, după ţara ta minunată, după fulgii de zăpadă...Week-end liniştit în continuare!:)
Ai dreptate... si eu credeam ca e asa inainte sa viu aci, ca SCAPI de iarna cand dai de vara nesfarsita... totusi, iarna asta am simtit lipsa iernii :D. Da, a iernilor mele de la Baia Mare, cand pozam intotdeauna prima zapada, si zapezile de peste un metru de pe dealuri, si cerul plumburiu de iarna (nu cel de vara) si dezghetam masina inainte de a pleca, daca nu o si dezgropam cumva, si aveam grija sa nu las cumva supa pe balcon, si cand vedeam caciulitele viu colorate pe-afara si sumedenie de obraji inrositi de ger, si nasuri asijderea, si-as putea la cat sunt de palavragiu sa nu ma mai opresc... Totusi, lasa, ca bine-a fi!
Trimiteți un comentariu